– “Ce gândeşti tu despre această “Kumbha Mela”?
(i.e Festivalul “Kumbh Mela” este unul dintre cele mai mari evenimente spirituale din India care odată la 12 ani aduna milioane de oameni. Tradiţia spune că aceştia trebuie să facă baie în râul Gange, pentru că aici se regăsesc picături din nectarul nemuririi, vărsat de zei în lupta cu demonii)
– “Eram dezamăgit de ea, Maestre”, am răspuns eu, “până în momentul în care te-am întâlnit. Sfinţenia şi tot acest tumult nu prea se armonizează.”
– “Copile”, zise Maestrul, deşi eu păream să am dublul vârstei lui, “nu judeca deloc nelegiuirile celorlalţi. Pe pământ, totul este amestec de bine şi rău, asemeni unei combinaţii de zahăr şi nisip. Fii înţelept ca o furnică care nu culege decât zahărul, fără să se atingă de nisip. Deşi mulţi Sadhu sunt încă sub puterea iluziei, rămân destui oameni cu realizare divină pentru ca Kumbh Mela să fie consacrată prin prezenţa lor.” (Paramahamsa Yogananda – “Autobiografia unui Yoghin”)
Explicația lui Yogananda Parahamahamsa îmi amintește despre două calitați opuse descrise în tradiția Vedică Vaișnava, care sunt cunoscute ca “Sara-grahi” și “Bhara-grahi”.
“Sara-grahi” (i.e. în traducere înseamnă “cei care culeg nectarul”) se referă la persoanele care datorită unei inteligențe profunde sunt capabile să patrundă adânc în natura lucrurilor, făcând o distincție clară dintre cele esențiale și cele neesențiale. Ei ignoră diferențele externe, și gravitează spre esența propriei tradiții spiritual, de asemenea, fiind în stare să aprecieze esența spirituală și în alte tradiții, culturi, religii sau succesiuni disciplice.
Un exemplu al acestei stări de spirit este descris în următorul verset din “Srimad Bhagavatam” 11.8.10:
“la fel cum albina culege nectar din diferite feluri de flori – mari și mici, o persoană inteligentă extrage esența din toate scripturile spirituale”.
“Bhara-grahi” (i.e. în traducere înseamnă “cel care este împovărat cu greutăți”) sunt oamenii fixați pe forma exterioară a lucrurilor. Fiind atașati de ritualurile, obiceiurile tradiționale și dogmele propriei culturi ei nu sunt capabili să depășească limitele tradiției în care au fost educați și deseori devin ostili față de alte tradiții spirituale autentice.
Ori de câte ori a existat o ciocnire dintre aceste două abordări, maeștrii spirituali iluminați ne învață să lăsăm la o parte gândirea sectara – triumfalismul religios, și să căutam esența.
Bhaktivinoda Thakura (un gânditor proeminent din Bengal, un filosof, și reformator spiritual care a trăit la sfârșitul secolului al 19 – începutul secolului 20, și acceptat de către oamenii de știintă contemporani ca fiind cel mai influent lider a școlii Gaudya Vaișhnava al timpului său), ne învață următorul lucru în cartea sa Caitnaya Siksamrta:
“Diferențele lingvistice între popoare conduc la faptul că oamenii din diferite tări invocă Divinitate folosind diferite nume. Datorită acestor deosebiri naturale care există în diferite culturi, bineînțeles că și tradițiile spirituale în țările respective arată diferit. Dar acest lucru nu dă nimănui un motiv de a se certa și de a afirma superioritatea modului său de adorare, în fața altor tradiții spirituale. O asemenea stare de spirit este vicioasă și distructivă pentru societatea umană. Atunci când o persoană vine într-un lăcaș sfânt, unde Divinitatea este adorată într-o formă necunoscută tradiției la care s-a obișnuit din copilărie, el trebuie să gândească în modul următor:
“Acești oameni se închină Domnului meu, dar într-un mod diferit. Datorită faptului că am o educație diferită, eu nu pot înțelege toate nuanțele acestei tradiții spirituale. Dar această experiență mă va ajuta să-mi adâncesc și mai mult aprecierea pentru tradiția mea personală. Nu există doi Dumnezei. El este unul. Prin urmare, îmi ofer tot respectul meu pentru forma Divinității care este adorată aici, și mă rog Domnului să-mi măreasca dragostea mea pentru El, în forma în care eu sunt obișnuit să-l venerez”.
Cei care nu urmează acest sfat, dar în schimb preferă să critice alte tradiții spirituale, și să manifeste invidie, ură și violență, sunt doar niște persoane lipsite de o viziune mai profundă a lucrurilor. Cu cât mai mult oamenii se dedică unor astfel de certuri inutile, cu atât mai mult ei își trădează valorile propriului sistem spiritual.
