„Inteligența reprezintă abilitatea de a analiza lucrurile din perspectiva corectă, iar cunoașterea constă în a face diferențierea dintre spirit și materie. Cunoașterea ce o primim prin educație este incompletă, deoarece nu face această distincție.” Srila Prabhupada, comentariu Bhagavad-Gita, 10.4-5.
Pentru a ne trăi viața într-un mod corect și plăcut, trebuie să înțelegem atât lumea din jurul nostru, cât și pe noi înșine. Uneltele pentru acest scop sunt inteligența și cunoașterea.
Majoritatea problemelor noastre provin din identificarea cu corpul și atașamentul față de acesta considerându-l a fi adevăratul nostru sine și neglijând sau chiar neștiind de existența sufletului ce îl animă. O astfel de perspectivă, dobândită prin prisma educației și a culturii moderne, nu poate fi considerată cunoaștere, deoarece nu face diferența dintre materie și suflet.
Astfel, inteligența noastră, oricât de rafinată ar fi, ne va duce la concluzii eronate, fiind că orice raționament va pleca de la o premisă greșită. Dacă fundația este înclinată, orice construim pe ea va fi de asemenea înclinat. Deoarece materia este mereu în schimbare, este ușor să ne pierdem dacă nu ne fixăm un punct de reper. Sufletul este etern și neschimbat de către materie iar stiința despre suflet reprezintă reperul perfect față de care ne putem raporta pentru a distinge între acțiunile ce ne vor eleva și acțiunile ce ne vor lega mai tare de planul material.
Tocmai din acest caz este necesar studiul scripturilor vedice pentru a înțelege mai bine natura sufletului, modul în care acesta interacționează cu materia și cum putem să tratăm diversele neajunsuri, pe care le-am dobândit din pricina acestei perspective incorecte.
