„Suferim unul din două lucruri, disconfortul disciplinei sau durerea regretelor. Trebuie să alegem neplăcerea disciplinei, pentru că ea se cântărește în grame, iar cea a regretului în tone.” Jim Rohn

În viață avem de făcut alegeri la fiecare pas, iar pentru a alege corect, trebuie să ne folosim de criterii adecvate. Indiferent de scop, atingerea acestuia implică timp, muncă și sacrificiu. Nu poți ajunge de la un punct la altul fără să te deplasezi și nu poți avea un scop fără a dori să ajungi de la un punct la altul. Chiar dacă sună evident, trebuie să conștientizăm acest lucru: transformarea necesită efort.

Scripturile vedice ne ajuta în acest sens oferindu-ne distincții clare între acțiunile, ce ne duc către realizarea sinelui și cele care sunt în detrimentul nostru. Revenind la necesitatea efortului și a sacrificiului este de menționat, că lucrurile, ce ne eleveaza sunt amare la început, însa dulci la final. „Ceea ce este la început precum otrava și la sfârșit ca și nectarul, ce trezește entitatea vie către realizarea sinelui, este considerat a fi fericirea în modul bunătății.” Bhagavad-Gita 18.37

Un efort cât de mic, dacă este depus zilnic, ne va permite să avansăm constant. Avansul constant este ceea ce trebuie să căutam, deoarece ne va oferi stabilitate și încredere în forțele proaspăt dobândite. Un avans brusc duce mereu către o cădere bruscă.

În mod opus, acțiunile dulci la început vor deveni amare ca și otrava, exemplele acestui concept fiind nenumăratele adicții cu care se confruntă omul modern. Din acest motiv este mai ușor să facem pași mici și dificili în afara zonei de confort, deoarece scopurile noastre se vor afla mereu în afara ei. Progresul încet și constant făcut prin acceptarea disciplinei, ne va scăpa de greutatea imensă a regretului.

Leave a Reply