Trei lucruri cu care trebuie să rămânem mulțumiți și trei cu care nu trebuie să rămânem mulțumiți.

În faimoasa sa Chanakya Sutra marele cugetător și înțelept Chanakya Pandit, face o afirmație utilă atât pentru oamenii activi în domeniul material, cât și pentru cei care aspiră la realizarea spirituală:

santosha trishu kartavyah svadaare bhojane dhane
santosha trishu na kartavyah svaadhyaaya japa dhaanayoh

“O persoană trebuie să rămână întotdeauna mulțumită de trei lucruri – de soție, de mâncare, și de bogăția sa. Și niciodată nu trebuie să devină mulțumită cu alte trei lucruri – cu efortul său de studiere a scripturilor Vedice, cu calitatea practicii sale de Japa (cântarea mantrelor și a numelor sacre), și cu activitățile sale de caritate”.

Cuvântul “santosa” sau ”santusta” însemna satisfacere, mulțumire sau împăcare. Krishna folosește acest cuvânt în Bhagavad-gita, atunci când descrie calitățile unui yoghin realizat: santusta satatam yogi – un Yoghin devotat Mie, este întotdeauna satisfăcut:

“Cel ce nu este invidios, ci este prieten binevoitor cu toate entitățile vii, care nu se crede pe sine proprietar și este eliberat de falsul ego, care este egal în fața atât a fericirii cât și a necazului, care este tolerant, întotdeauna satisfăcut (Santusta), controlat de sine și angajat cu hotărâre în practica spirituală, cu mintea și inteligență fixate asupra Mea – un astfel de devotat al Meu îmi este foarte drag”. (Bhagavad Gita 12.14)

Primul lucru de care trebuie să rămânem mulțumiți, este “savaadara” – soția sau soțul. În zilele prezente oamenii au tendința să fie nesatisfăcuți de soții sau de soțiile lor. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când frumusețea tinereții corpului fizic începe să cedeze asupra presiunii timpului… În această sens există o zicătoare care descrie diferența care a existat cândva dintre mentalitatea occidentală și cea orientală: “În vest bărbatul se căsătorește cu femeia pe care o iubește, dar în orient bărbatul își iubește femeia cu care s-a căsătorit”…

Al doilea și al trelea lucru cau care trebuie să rămânem mulțumiți este “Bhojana” – mâncarea, și “dhana” – bogăția, banii sau salariu. Mai putem întâlni oameni care sunt mulțumiți cu soțiile sale, dar mai rar întâlnim pe cineva care este satisfăcut cu salariul său

În comentariul său la Bhagavad Gita 12.14 Bhaktivedanta Swami explică cauza împăcării sufletești a unui Yoghin devotat care rămâne satisfăcut cu mâncarea și cu bogăția sa:

“Un om spiritual nu se identifică cu corpul; de aceea, el este eliberat de concepția falsului ego și rămâne echilibrat la fericire și suferință. El este tolerant și se mulțumește cu orice vine prin grația Domnului Suprem. El nu trudește peste măsură pentru a obține ceva foarte dificil; prin urmare, el e mereu vessel și satisfăcut. El este în întregime un mistic perfect, căci nu se abate de la instrucțiunile primite de la maestrul spiritual; iar pentru că simțurile sale sunt stăpânite, el este hotărât și ferm.”

Am ajuns la cele trei lucruri cu care nu trebuie să fim mulțumiți:

Primul lucru este “Savadhyaya”. Acest cuvânt înseamnă studierea, înțelegerea și trăirea profundă a adevărurilor descrise în scripturile Vedice. O altă definiție a cuvântului “svadhyaya” este studiul sinelui. Termenul provine din (sva- de sine) și (adhyaya- a studia). Cu ajutorul înțelepciunii Vedice, o persoană trebuie să-și studieze regulat viața proprie prin analiză și introspecție, pentru a rămâne conectat cu sinele său spiritual și pentru a observa prezența Divinității în viața sa de zi cu zi – o cale sigură spre fericire și împlinire.

Al doilea lucru de care niciodată nu trebuie să fim mulțumiți este “Japa” (Japa Meditația este practica spirituală meditativă de repetare a mantrelor sau al numelor Divinității cu ajutorul unui rozariu cu 108 mărgele numit Japa-mala).

Agni Purana explică sensul cuvântului “Japa” și beneficiul acestei practici zilnice de meditație în modul următor: “Silaba “ja” distruge nașterea și moartea. Silaba “pa” distruge păcatele. Practica care distruge păcatele și eliberează sufletul din ciclul vicios al nașterii și al morții este cunoscut ca “Japa”.
La fel cum un tânăr care niciodată nu este săturat de asocierea cu iubita sa, un transcedentalist autentic niciodată nu este mulțumit de calitatea și de cantitatea meditației sale, pentru că meditația asupra numelor sacre este singura consolare pentru inima care constant simte un sentiment de despărțire de Persoana Divină…

Al treilea lucru cu care nicioadata nu trebuie să fim mulțumiți este “dana” – cuvântul care înseamnă virtute, generozitate, și caritate.

Sri Krishna descrie semnificația acestui cuvânt în Bhagavd Gita 17.21: “A da în caritate ca o îndatorire, fără a aștepta vreo răsplată, la timpul și locul potrivit și dată celui care o merită, aceea este socotită ca ținând de modul bunătății”.

O persoană virtuoasă niciodată nu este satisfăcută cu activitățile sale de caritate, pentru că înțelege activitățile lui de caritate niciodată nu vor fi suficiente pentru a exprima pe deplin recunoștința pentru toate darurile pe care el le-a primit în viața sa de la Persoana Divină.